Robert C. Mellon, Ph.D., BCBA, și-a susținut doctoratul la Universitatea Carolina de Nord, la Greensboro, în 1987, unde a finalizat două programe, de psihologie clinică și analiză experiementală a comportamentului. A fost intern la Centrul Medical Universitar New York și în cadrul Spitalului Bellevue, și a primit o bursă postdoctorală la centrul pentru Psihobiologie de dezvoltare la Universitatea de stat New York, la Binghamton, unde a studiat procesele de condiționare pavloviană, în cadrul dezvoltării funcțiilor intrasenzoriale. Ulterior, în cadrul Serviciului naţional de cercetare de la Institutul național pentru tulburări mentale din SUA, Mellon a studiat procesele de temporizare la animale, în cadrul Institutului psihiatric din New York și la Universitatea Columbia. A predat la Universitatea din Maryland, călătorind în Asia, Orientul Mijlociu și Europa, intrând în contact cu diferite culturi în care analiza comportamentală era fie necunoscută, fie subdezvoltată, și unde a avut oportunitatea de a fonda programe de cercetare și pregătire. În 1995, a găsit un astfel de mediu în Grecia, unde a și lucrat de atunci, și la această dată este profesor la Universitatea Panteion din Atena. Din această poziție, conduce Departamentul de Psihologie și a fondat un laborator eficient, precum și un ciclu de șapte semestre pentru programul de licență în analiza experiementală și analiza aplicată a comportamentului. Interesele actuale de cercetare pentru Mellon includ variabilitatea comportamentală, rezistența la schimbare, întărirea accidentală și controlul aversitv și implicațiile acestor procese în înțelegerea locului din care provin și în tratamentul psihopatologiilor; de asemenea, a scris un manual complex în limba greacă despre filosofia comportamentului, fundamentele acestuia și științele aplicate. Mellon a fost președintele Asociației europene pentru analiza comportamentală.
Sumar temă Conferința Internațională ABA 2018:
Schimbarea autocontrolului aversiv: De ce ne amenintam si ne denigram?
Robert Mellon
Laboratorul de analiza experimentala si analiza aplicata a comportamentului, Universitatea Panteion din Atena
Multe dintre așa numitele tulburări psihologice sunt caracterizate de o frecvență ridicată de generare și menținere a unor evenimente aversive observate personal, care includ fantazarea sau perceperea unor imagini tulburătoare, în absența lucrului văzut; mustrarea sau înjosirea sinelui; sau crearea unor amenințări improbabile. De exemplu, în cazul paranoiei, străinii inofensivi sunt percepuți ca duşmani; în anorexia nervoasă, propriul corp emaciat poate fi văzut în oglindă ca element supraponderal jenant; în tulburarea de panică, propria reacție exuberantă într-un teatru aglomerat poate fi percepută ca un semn al insuficienței cardiace – toate, evenimente care îi tulbură și înfricoșează pe creatorii lor. În psihologia clinică, aceste tipuri de comportamente sunt frecvent atribuite unei patologii mintale fundamentale, dar din perspectivă funcțională, care este elementul care menține această autoexpunere aparent inutilă la evenimente aversive?
În această prezentare, aceste evenimente și alte fenomene similare, în care o persoană construiește adesea stimuli privaţi, tulburători și amenințători, vor fi interpretate ca formă de acoperire a autocontrolului aversiv, unde amenințările auto-create funcționează ca stimuli discriminativi care evocă lanțuri de comportament incompatibile cu modelele comportamentale social pedepsite, care sunt la rândul lor întărite. Vor fi prezentate dovezi experimentale pentru acest tip de interpretare a modelelor problematice de gândire și percepție și de asemenea, vor fi discutate implicațiile acestora în formularea cazurilor și planificarea tratamentelor în analiza comportamentală clinică.
Leave A Comment